FRANCÁRE, francări, s. f. Acțiunea de a franca și rezultatul ei. – V. franca.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRANCÁRE s.f. Acțiunea de a franca. [< franca].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRANCÁRE s. v. timbrare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
francáre s. f., g.-d. art. francării; pl. francări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A FRANCÁ ~chéz tranz. 1) (taxe de transport al bagajelor) A plăti anticipat. 2) (scrisori, colete etc.) A înzestra cu timbre. /<it. francare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRANCÁ vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRANCÁ vb. tr. 1. a plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it. francare, germ. frankieren)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRANCÁ vb. v. timbra.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
francá vb., ind. prez. 1 sg. franchéz, 3 sg. și pl. francheáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*franchéz, a -cá v. tr. (it. francare, d. franco, liber, cu taxa plătită; fr. affranchir). Plătesc taxa uneĭ scrisorĭ, adică îĭ pun marcă, ceĭa ce e semnu plățiĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRÁNCA2 v. lingua franca.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LÍNGUA FRÁNCA s. f. 1. Limbă comună care consta din italiană amestecată cu elemente din franceză, provensală, spaniolă, greacă, turcă și arabă, vorbită în trecut în porturile mediteraneene. 2. Limbă folosită drept mijloc de comunicare comun între persoane vorbitoare de diverse limbi. (loc. it. = limbă francă4, cu înțelesul „europeană”) [AHDEL, MW]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink