FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGÍL ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care se sparge, se sfărâmă ușor; casant. 2) fig. Care are un aspect fizic delicat; cu construcție fără vigoare; slab; plăpând; gingaș; firav; delicat. /<fr. fragile, lat. fragilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGÍL, -Ă adj. Care se poate sparge, sfărâma, rupe cu ușurință; puțin rezistent. ♦ Gingaș, delicat, firav. [< fr., it. fragile, cf. lat. fragilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGÍL, -Ă adj. 1. se poate sparge, sfărâma, rupe. 2. gingaș, delicat, firav. (< fr. fragile, lat. fragilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGÍL adj. v. debil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Fragil ≠ robust, ipocrit, nesincer, perfid, prefăcut
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. sg. fragílă, pl. fragíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*frágil, -ă adj. (lat. frágilis, d. frángere, a frînge, a sparge. V. fraged). Care se poate frînge (sparge); sticla e fragilă. Fig. Slab, fără putere: natură fragilă. Instabil: sănătate, avere fragilă. – Ob. -íl (după fr.). V. incasabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink