FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiși, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. fracționnîi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRACȚIONÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de fracționism; propriu fracționismului. [Sil. -ți-o-] /fracțion [ism] + suf. ~ist
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRACȚIONÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al fracționismului. [Sil. -ți-o-] /fracțion[ism] + suf. ~ist
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRACȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la fracționism. // s.m. și f. Adept al fracționismului. [< fr. fractionniste].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRACȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (membru) al unei fracțiuni (2). (< fr. fractionniste)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRACȚIONÍST s., adj. v. scizionist.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fracționíst adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. fracționíști; f. sg. fracționístă, pl. fracționíste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink