FRACȚIONÁRE, fracționări, s. f. 1. Acțiunea de a fracționa. 2. Separare a unor componenți dintr-un lichid sau dintr-o substanță gazoasă prin distilare fracționată, cristalizare fracționată etc. 3. Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a fracționa și rezultatul ei; împărțire, fărâmițare. ♦ Separare a unui amestec lichid sau gazos în fracțiuni bogate în anumiți componenți. ♦ Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pron. -ți-o-. / < fracționa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a fracționa. 2. separare a unui amestec lichid sau gazos în fracțiuni bogate în anumiți componenți. 3. procedeu de construcție a unei aeronave din (sub)ansambluri parțiale. (< fracționa)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁRE s. 1. v. împărțire. 2. v. descompunere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fracționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. fracționării; pl. fracționări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁ, fracționez, vb. I. Tranz. A împărți un întreg în mai multe părți, a reduce în fracțiuni, a divide; a transforma unul sau mai mulți întregi în factori. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

A FRACȚIONÁ ~éz tranz. (obiecte integrale) A împărți în fracțiuni. [Sil. -ți-o-] /<fr. fractionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁR ~ă (~i, ~e) Care constă din fracții; alcătuit din fracții. [Sil. -ți-o-] /<fr. fractionnaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁ vb. I. tr. A împărți un întreg în mai multe părți. [Pron. -ți-o-. / < fr. fractionner, cf. it. frazionare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁR, -Ă adj. Care conține o fracție; de forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr format dintr-un întreg și o fracție. [Pron. -ți-o-. / < fr. fractionnaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁ vb. tr. a împărți un întreg; a diviza, a secționa. (< fr. fractionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁR, -Ă adj. (mat.) care conține o fracție; de forma unei fracții. ♦ număr ~ = număr format dintr-un întreg și o fracție. (< fr. fractionnaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁ vb. 1. v. împărți. 2. v. descompune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fracționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. fracționéz, 3 sg. și pl. fractioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fracționár adj. m. (sil. -ți-o-), pl. fracționári; f. sg. fracționáră, pl. fracționáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fracționár, -ă adj. (d. fracțiune cu term. -onár). Aritm. În formă de fracțiune. Număr fracționar, compus dintr´un număr întreg și o fracțiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*fracționéz v. tr. (d. fracțiune; fr. fractionner). Frîng. Prefac în fracțiunĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink