FRACȚIONÁ, fracționez, vb. I. Tranz. A împărți un întreg în mai multe părți, a reduce în fracțiuni, a divide; a transforma unul sau mai mulți întregi în factori. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A FRACȚIONÁ ~éz tranz. (obiecte integrale) A împărți în fracțiuni. [Sil. -ți-o-] /<fr. fractionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁ vb. I. tr. A împărți un întreg în mai multe părți. [Pron. -ți-o-. / < fr. fractionner, cf. it. frazionare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁ vb. tr. a împărți un întreg; a diviza, a secționa. (< fr. fractionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACȚIONÁ vb. 1. v. împărți. 2. v. descompune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fracționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. fracționéz, 3 sg. și pl. fractioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fracționéz v. tr. (d. fracțiune; fr. fractionner). Frîng. Prefac în fracțiunĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink