FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră, în față scurtă până la talie, iar în spate terminată cu două cozi lungi și înguste. – Din fr. frac.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAC ~uri n. Haină bărbătească de stofă neagră (mai rar albă), în față scurtă până în talie, iar la spate alungită și terminată cu două pulpane înguste, purtată la solemnități. /<fr. frac
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAC s.n. Haină bărbătească de ceremonie, scurtă în față până la talie, neîncheiată la piept și terminată la spate cu două cozi lungi și înguste. [< fr. frac].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAC s. n. haină bărbătească de ceremonie, scurtă în față până la talie, neîncheiată la piept și terminată la spate cu două cozi lungi și înguste. (< fr. frac)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

frac s. n., pl. frácuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*frac n., pl. urĭ (fr. frac, probabil d. engl. frock, care vine d. fr. froc, rasă călugărească, din francicu *hrok, care e germ. rock, haĭnă. După alțiĭ, d. numele unuĭa numit Fracque, care, în Martie 1798 a apărut în această haĭnă la un bal în Paris. V. gheroc). Un fel de redingotă, de obiceĭ neagră, cu pulpanele reduse numaĭ la partea din apoĭ [!] și care se poartă la marile ceremoniĭ. (Descrierea eĭ e făcută de romanțieru [!] englez Bulwer Lytton în romanțu luĭ intitulat Pelham. Personagiile acestuĭ romanț poartă această haĭnă, pe care croitoriĭ aŭ introdus-o în modă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink