FOTOTIPÍE (2), fototipii, s. f. 1. Procedeu prin care se execută reproduceri, apropiate ca aspect de fotografie, cu ajutorul unui clișeu format dintr-un strat subțire de gelatină bicromatică, așezat pe o placă de cupru. 2. Reproducere obținută prin acest procedeu. – Din fr. phototypie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOTIPÍE ~i f. 1) Procedeu de reproducere poligrafică a unei imagini. 2) Imagine obținută prin acest procedeu. [Art. fototipia; G.-D. fototipiei; Sil. -pi-e] /<fr. phototypie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOTIPÍE s.f. (Poligr.) Procedeu prin care se execută reproduceri în diverse cerneluri; colografie. ♦ Reproducere obținută prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. phototypie, cf. gr. phos – lumină, typos – urmă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOTIPÍE s. f. procedeu de fotocolografie cu ajutorul a diverse cerneluri, pe o placă de cupru; reproducerea obținută. (< fr. phototypie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fototipíe s. f., art. fototipía, g.-d. art. fototipíei; pl. fototipíi, art. fototipíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fototipíe f. (foto din fotografie și tip). Fotocolografie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*fotocolografíe f. (vgr. phôs, photós, lumină, kólla, cleĭ, și grápho, scriŭ). Eliografie, arta de a reproduce cu diferite cerbelĭ folosindu-te de substanțe cleĭoase (gelatină, smoală) întinse pe suporturĭ variate și făcute propriĭ pentru acest lucru pin [!] acțiunea luminiĭ. – Se zice și elio- saŭ foto-tipie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink