FOTOGRAFIÁ, fotografiez, vb. I. Tranz. A fixa imaginea unui obiect, a unei persoane, a unui peisaj etc. pe o placă sau pe o hârtie fotografică sensibilă cu ajutorul unui aparat fotografic; a realiza o fotografie. [Pr.: -fi-a-] – Din fr. photographier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

A FOTOGRAFIÁ ~éz tranz. (ființe, obiecte, locuri etc.) A fixa o imagine pe o placă sau pe hârtie fotografică cu ajutorul unui aparat fotografic. [Sil. -fi-a] /<fr. photographier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOGRAFIÁ vb. I. tr. A fixa imaginea unui obiect, unei ființe etc. pe o hârtie sau pe o placă fotosensibilă cu ajutorul unui sistem de lentile. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. photographier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOGRAFIÁ vb. tr. a fixa imaginea unui obiect, a unei ființe etc. pe o hârtie sau pe o placă fotosensibilă, cu ajutorul unui sistem de lentile. (< fr. photographier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOGRAFIÁ vb. (pop.) a (se) poza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fotografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. fotografiéz, 3 sg. și pl. fotografiáză, 1 pl. fotografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. fotografiéze; ger. fotografiínd (sil. -fi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOGRAFÍE, fotografii, 1. Imagine pozitivă a unei ființe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe hârtie fotografică și obținută prin fotografiere. ♦ Tehnica fotografierii. 2. (Cin.: în sintagma) Fotografie de platou = fotografie (1) executată în timpul realizării unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre și secvențe, pentru publicitate etc. – Din fr. photographie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOGRAFÍE ~i f. 1) Imagine obținută pe o hârtie fotosensibilă prin reproducerea acesteia de pe o peliculă fotografică. 2) Tehnica și arta fotografierii. [Art. fotografia; G.-D. fotografiei; Sil. -fi-e] /<fr. photographie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOGRAFÍE s.f. 1. Arta și tehnica de a fixa pe o suprafață sensibilă la acțiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsă într-o cameră obscură, care apoi se poate reproduce prin copierea clișeului negativ pe care a fost imprimată; tehnica fotografierii. 2. Imagine a unei priveliști, a unei ființe, a unui obiect etc. fixată pe hârtie fotografică. [Gen. -iei. / < fr. photographie, cf. gr. phos – lumină, graphein – a scrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOGRAFÍE s. f. 1. arta și tehnica fotografierii. 2. imagine fixată pe hârtie fotografică; foto². ♦ ~ de platou = fotografie în timpul realizării filmului pentru asigurarea racordului dintre cadre și secvențe, pentru publicitate etc. (< fr. photographie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOGRAFÍE s. (FOTO) (pop.) poză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fotografíe (fotografíi), s. f. – Imagine pozitivă obținută pe hîrtie prin fotografiere. Fr. photographie. – Der. (din fr.) fotograf, s. m.; fotografia, vb. (refl., Arg., a se strica), pentru al cărui ultim sens cf. Graur, BL, VI, 146; fotografic, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fotográfie s. f. (sil. -gra-) → grafie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fotografíe f. (vgr. phôs, photós, lumină, și grafie). Știința de a fixa pe o placă impresionabilă la lumină imaginile obținute pin [!] ajutoru uneĭ camere obscure: a învăța fotografia. Figură făcută în acest mod: a încadra o fotografie. – Fotografia, descoperită la 1829 de Niepce și Daguerre (și numită la început daguerrotipie), apoĭ și de Talbot, se bazează pe proprietatea pe care o aŭ niște anumite sărurĭ, maĭ ales bromura de argint, de a fi împresionate [!] și înegrite de lumina solară. O placă de sticlă saŭ de gelatină, acoperită c´o preparațiune făcută potrivit de sensibilă cu bromură de argint și expusă la lumină într´o cameră obscură, primește decĭ impresiunea obĭectelor exterioare supt [!] forma uneĭ imaginĭ răsturnate, pe care un tratament chimic convenabil o face să apară în negru. În această imagine negativă saŭ clișeŭ, părțile cele foarte luminate ale obĭectuluĭ se arată foarte negre, și părțile obscure foarte luminate saŭ albe. De aicĭ în ainte [!], ajunge să aplicĭ pe acest clișeu o hîrtie tot făcută sensibilă și să expuĭ la lumină tot. Atuncĭ lumina, care e inegal cernută, duce pe hîrtie imaginea exactă (saŭ pozitivă) a obĭectuluĭ. Orĭ-ce aparat fotografic se compune din treĭ părțĭ esențiale: 1. un obĭectiv, compus dintr´una saŭ maĭ multe lentile destinate să asigure rectitudinea și fineța imaginiĭ (acest obĭectiv are în general, un obturator); 2. o cameră obscură, a căreĭ lungime poate varia adese-orĭ pin ajutoru uneĭ foĭ (burduf care seamănă a armonică), ca să asigure claritatea imaginiĭ pintr´o [!] punere la punct prealabilă; 3. un cadru de purtat plăcile, adese-orĭ acoperit c´o perdea. Obținerea uneĭ probe fotografice necesită următoarele operațiunĭ principale: așezarea, cînd operatoru trebuĭe să calculeze, după luminarea obĭectuluĭ, timpu pe care trebuĭe să-l lase acțiuniĭ luminiĭ; dezvoltarea (desfășurarea, ca barbarizm developarea) negativuluĭ (la lumina roșie a laboratoruluĭ) pin ajutoru unuĭ lichid revelator, apoĭ fixarea pintr´o disoluțiune de iposulfit [!] de sodiŭ; în fine tragerea, punerea probeĭ pozitive la cadru cu plăcĭ, expunînd la lumină hîrtia sensibilă pusă în apoĭa [!] clișeuluĭ negativ. Această probă pozitivă maĭ trebuĭe virată și fixată. Fotografia, foarte perfecționată astăzĭ, a ajuns să reproducă, grație procedurilor luĭ Becquerel și Lippmann, chear [!] coloarea [!] obĭectelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*fotografiéz v. tr. (d. fotografie; fr. photografier). Obțin o imagine pin [!] fotografie. Fig. Descriŭ foarte exact.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

fotografíe-documént s.f. (foto) Fotografie cu caracter de document ◊ „Fotografiile-document pe care le înscrie genericul ca și cele câteva secvențe de la început și din final, extrase din vechi jurnale cinematografice – autentice mărturii ale epocii – nu modifică nici ele factura acestei pseudocronici istorice.” Sc. 27 VIII 65 p. 1. ◊ „Este vorba de două fotografii-document, una înfățișând explozia unei bombe atomice (Bikini 1946), alta lagărul de concentrare de la Dachau.” R.lit. 13 V 71 p. 9; v. și R.l. 13 IV 79 p. 6; v. și UNICEF //din fotografie + document//
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOGRAFIE AERIANĂ imagine a unei porțiuni de teren obținută dintr-o aeronavă cu ajutorul camerelor aerofotogrametrice. Fotografiile aeriene pot fi: plane (axa de fotografiere este orientată vertical sau înclinată față de verticală cu 3° pentru scopuri topografice și cu 25° pentru cercetare); de perspectivă (panoramică – când axa de fotografiere este înclinată față de verticală la un unghi mai mare 25°); stereoscopică (permite evidențierea în condiții mai bune a formelor de relief). Pe baza fotografiilor aeriene se pot face măsurători precise asupra obiectivelor pe care le reproduc. Sin. fotogramă.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink