FOTOCOLOGRAFÍE, fotocolografii, s. f. Procedeu de tipărire la care se folosește ca formă de tipar un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii și transformat într-un clișeu imprimabil prin reproducere fotomecanică; heliotipie. – Din fr. photocollographie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOCOLOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere tipografică în care se folosește un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii. V. heliotipie. [Gen. -iei, / < fr. photocollographie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FOTOCOLOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere tipografică folosind un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii. (< fr. photocollographie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fotocolografíe s. f. → colografie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fotocolografíe f. (vgr. phôs, photós, lumină, kólla, cleĭ, și grápho, scriŭ). Eliografie, arta de a reproduce cu diferite cerbelĭ folosindu-te de substanțe cleĭoase (gelatină, smoală) întinse pe suporturĭ variate și făcute propriĭ pentru acest lucru pin [!] acțiunea luminiĭ. – Se zice și elio- saŭ foto-tipie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink