FORMAȚIÚNE s. f. v. formație.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FORMAȚIÚNE s.f. v. formație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FORMAȚIÚNE s. f. 1. complex de straturi din scoarța Pământului depuse într-o anumită perioadă geologică. 2. ~ social-economică = categorie a materialismului istoric ce desemnează o treaptă istorică a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații. 3. așezare a militarilor (sau a subunităților militare) în cadrul unei unități în vederea executării unei misiuni. (< fr. formation, lat. formatic)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FORMAȚIÚNE s. v. orânduire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

formațiúne (econ., geol., mil.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. formațiúnii; pl. formațiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*formațiúne f. (lat. formátio, -ónis). Acțiunea de a forma orĭ de a se forma. Lucru format, modu cum e format (o stîncă, un teren, o trupă): formațiunĭ cŭaternare, formațiune densă. În formațiune, nedezvoltat încă: societate în formațiune. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink