FORJÓR, forjori, s. m. Muncitor care lucrează la forjă (1); p. gener. fierar. – Din fr. forgeur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FORJÓR ~i m. Muncitor specializat în operații de forjare. /forjă + suf. ~or
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FORJÓR s.m. Muncitor care lucrează la forjă; forjar. [< forjă + -or].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FORJÓR s. m. muncitor care lucrează la forjă. (< fr. forgeur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

forjór s. m., pl. forjóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

feméie-forjór s.f. Femeie care a îmbrățișat meseria de forjor ◊ „Tot într-o scrisoare, un cititor din București îmi atrage atenția că am numit-o pe eroina reportajului lui Al. Stark femeie-sudor în loc de femeie-forjor.” R.lit. 28 II 74 p. 26 (din femeie + forjor)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink