fórfota adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fórfota adv. (imit., ca și forfot). A umbla forfota, a umbla de colo colo. V. lobodă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÓRFOTĂ s. f. Mișcare grăbită și zgomotoasă de colo până colo; forfoteală, foială. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla forfota = a umbla grăbit (și fără rost) de colo până colo; a forfoti. [Var.: fórfot s. n.] – Din forfoti (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FÓRFOTĂ f. v. A FORFOTI. ◊ A umbla ~a a umbla grăbit de colo până colo. [G.-D. forfotei] /v. a forfoti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÓRFOTĂ s. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfoteală, frământare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vânzoală, (fam.) fâțâială, fâțâire, fâțâit, vânzoleală. (Pe străzi era o ~ de nedescris.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fórfotă s. f., g.-d. art. fórfotei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink