FORFETÁRE s. f. 1. impozit, taxă forfetară. 2. modalitate de finanțare a comerțului exterior care folosește combinat mai multe tehnici bancare bazate pe operații de scontare. (< forfeta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

forfetáre s. f., g.-d. art. forfetării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FORFETÁR, -Ă, forfetari, -e, adj. (Despre tarife, taxe, impozite etc.) Care este dinainte stabilit la o sumă globală și invariabilă. – Din fr. forfaitaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FORFETÁR ~ă (~i, ~e) livr. rar (despre taxe, impozite, plăți) Care este fixat la o sumă globală și fixă. /<fr. forfaitaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FORFETÁ vb. I. tr. A declara forfet; a se sustrage. [Cf. fr. forfaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FORFETÁR, -Ă adj. (Despre tarife, taxe etc.) Fixat dinainte la o sumă globală și uniformă; în paușal. [< fr. forfaitaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FORFETÁ vb. tr. a declara forfait; a se sustrage. (după fr. forfaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FORFETÁR, -Ă adj. (despre tarife, taxe, impozite etc.) fixat dinainte la o sumă globală și invariabilă; în paușal. (< fr. forfaitaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

forfetá vb., ind. prez. 3 sg. forfeteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

forfetár adj. m., pl. forfetári; f. sg. forfetáră, pl. forfetáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink