FORFETÁ vb. I. tr. A declara forfet; a se sustrage. [Cf. fr. forfaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FORFETÁ vb. tr. a declara forfait; a se sustrage. (după fr. forfaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

forfetá vb., ind. prez. 3 sg. forfeteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink