FÓNTĂ, fonte, s. f. Aliaj de fier, de carbon și de alte elemente, produs în furnale înalte; tuci (1). – Din fr. fonte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FÓNTĂ ~e f. Aliaj de fier, carbon și alte elemente, lipsit de plasticitate, care se produce în furnale. ~ albă. /<fr. fonte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÓNTĂ s.f. Aliaj de fier și carbon, produs în furnale înalte; tuci. [< fr. fonte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÓNTĂ s. f. aliaj de fier și carbon folosit la elaborarea oțelului sau pentru turnarea unor piese. (< fr. fonte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FÓNTĂ s. 1. tuci, (prin Ban.) bădic, (Mold.) schijă. (Un tub din ~.) 2. fontă nodulară = fontă sferolitică; fontă sferolitică v. fontă nodulară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fóntă s. f., g.-d. art. fóntei; pl. fónte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fóntă f., pl. e (fr. fonte, d. fondre, a se topi. V. fonderie). Tucĭ, schijă, fer [!] combinat cu puțin cărbune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink