FONOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante; fonetică funcțională. ♦ (Înv.) Fonetică. – Din fr. phonologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FONOLOGÍE f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale. ~ istorică. [Art. fonologia; G.-D. fonologiei; Sil. -gi-e] /<fr. phonologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FONOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă. 2. Disciplină lingvistică având ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FONOLOGÍE s. f. ramură a foneticii care studiază fonemele din punctul de vedere al structurii sonore și al funcției lor lingvistice; fonetică funcțională. (< fr. phonologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FONOLOGÍE s. v. fonetică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fonologíe s. f., art. fonología, g.-d. fonologíi, art. fonologíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fonologíe f. (vgr. phoné, voce, și -logie). Rar. Fonetică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink