FONO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „(referitor la) cuvânt, vorbire, fonație”. [Var. fon-. / < fr. phono-, it. fono-, cf. gr. phone – voce].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FONO- elem. fon2(o)-.
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink