FONIÁTRU, -Ă, foniatri, -e, s. m. și f. Specialist în foniatrie. [Pr.: -ni-a-]. – Din fr. phoniatre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

FONIÁTRU ~i m. Medic specializat în foniatrie. [Sil. -ni-a-] /<fr. phoniatre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FONIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în foniatrie. [< fr. phoniatre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FONIÁTRU, -Ă s. m. f. medic specialist în foniatrie. (< fr. phoniatre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

foniátru s. m. (sil. -a-tru), art. foniátrul; pl. foniátri, art. foniátrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

foniátră s. f. (sil. -a-tră), g.-d. art. foniátrei; pl. foniátre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink