FONEMÁTIC, -Ă, fonematici, -ce, adj. Fonologic. – Din fr. phonématique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FONEMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de fonem; propriu fonemului. /<fr. phonématique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FONEMÁTIC, -Ă adj. Fonemic. [< fr. phonématique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FONEMÁTIC, -Ă I. adj. fonemic. II. s. f. parte a fonologiei care studiază în special fonemele. (< fr. phonématique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FONEMÁTIC adj. v. fonologic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fonemátic adj. m., pl. fonemátici; f. sg. fonemátică; pl. fonemátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink