FOFILÁ, fofilez, vb. I. Refl. A se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiș; fig. a obține o situație mai bună prin înșelătorie. ♦ Fig. A se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva. – Din fr. faufiler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE FOFILÁ mă ~éz intranz. 1) A se strecura pe neobservate. 2) A ajunge la o situație bună prin șiretlicuri. 3) fig. A ocoli îndeplinirea unei obligații; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. faufiler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FOFILÁ vb. refl. a se furișa cu dibăcie; (fig.) a se schimba. (< fr. faufiler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FOFILÁ vb. v. furișa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FOFILÁ vb. v. eschiva, fugi, scăpa, sustrage.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fofilá vb., ind. prez. 1 sg. fofiléz, 3 sg. și pl. fofileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink