FOFÉLNIȚĂ, fofelnițe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vârtelniței, pe care sunt așezate cele patru fofeze. 2. Cuțitul meliței. 3. Fig. Gură (ca organ al vorbirii). – Fofează + suf. -elniță. Cf. vârtelniță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FOFÉLNIȚĂ ~e f. 1) Parte a vârtelniței constând din două brațe încrucișate, pe care se pun cele patru fofeze. 2) Limba meliței. 3) fig. Gură care vorbește mult. /fof[ează] + suf. ~el + suf. ~niță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FOFÉLNIȚĂ s. v. aripă, cruce, cuțit, gură, limbă, spetează.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fofélniță s. f., g.-d. art. fofélniței; pl. fofélnițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fofeáză f., pl. eze (imit. ca și pupăză, pin [!] aluz. la mișcările și zgomotu eĭ, și rudă și cu goglează, ca glomotoc cu folmotoc). Aripă de la roata moriĭ saŭ de la vîrtelniță. Tut. Spetează, șindilă de cele marĭ (doŭă la număr) la zmeŭ. A-țĭ merge gura ca fofeaza (saŭ ca melița), a vorbi mult și răpede [!]. – Și fofélniță, f., pl. e: începu să-ĭ umble gura ca o fofelniță (Neam. Rom. Lit. 2, 810). Și fufează (Vechĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink