SCHINDÚF s. m. (Bot.) 1. Cimbrișor. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuințată ca nutreț pentru vite sau folosită în bucătărie și în medicină (Trigonella foenum graecum). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHINDÚF s. (BOT.; Trigonella foenum graecum) (reg.) molotru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHINDÚF s. v. cimbrișor, sulfină albastră.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schindúf², -ă, s.m. și f. (reg.) 1. persoană mică de statură. 2. persoană cu părul ciufulit, zbârlit; cu aspect neîngrijit, îngălată sau cu hainele în dezordine. 3. om (copil) înfofolit, încotoșmănat. 4. om molâu, posac, ursuz.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

schindúf s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

SCHINDUF s.m. Plantă erbacee, îndeobște folosită ca nutreț, numită și fân grecesc (Trigonella foenum-grecum), ale cărei semințe se folosesc în țările asiatice drept condiment – fie uscate, adăugate în amestecuri tradiționale (curry), fie încolțite ca o verdeață picantă, în salate.
Sursa: DGE (2003) | Adăugată de gal | Semnalează o greșeală | Permalink