FLÚTĂ s. f. velier vechi, armat ușor, pentru transport de materiale. (< fr. flûte)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
flûte à bec (cuv. fr.) v. flaut drept.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
flûte d’amour (cuv. fr.) v. flauto d’amore.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
jazzo-flute (cuv. engl. [’dʒæzou ’flu:t]), fluier* cu culisă*; instr. rudimentar ce produce glissandi*. Sin.: slide whistle.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vertical flute (cuv. engl.) v. flaut drept.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink