FLUORÚRĂ, fluoruri, s. f. Compus al fluorului cu un element chimic sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorure.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLUORÚRĂ ~i f. Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. /<fr. fluorure
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLUORÚRĂ s.f. 1. Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic. 2. Sare a acidului fluorhidric. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorure].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLUORÚRĂ s. f. compus al fluorului cu diferite elemente sau radicali organici; sare a acidului fluorhidric. (< fr. fluorure)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fluorúră s. f. (sil. flu-o-), g.-d. art. fluorúrii; pl. fluorúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*fluorúră f., pl. ĭ. Chim. Un compus binar al fluoruluĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLUORÚRI (‹ fr.) s. f. pl. Săruri ale acidului fluorhidric, combinații ale fluorului cu unele elemente chimice sau cu substanțe organice. F. sunt substanțe antiseptice puternice. ◊ Fluorură de calciu = sarea de calciu a acidului fluorhidric. Se găsește în organism, în concentrații mai mari în compoziția dinților și a oaselor. Mineralul se numește fluorină.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink