FLUOMÉTRU, fluometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea debitelor de fluide. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluomètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUOMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea debitului unui fluid care trece printr-o conductă. [Sil. flu-o-] /<fr. fluometre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea debitelor de fluide în curgere. [Pron. flu-o-. / < fr. fluomètre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea debitelor de fluide. (< fr. fluomètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fluométru s. n. (sil. flu-o-, -tru), art. fluométrul; pl. fluométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink