FLUÍD, -Ă, fluizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Cu coeziune slabă între molecule. 2. S. n. Corp lichid sau gazos care își schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici. 3. S. n. Suflu, impuls, curent; emanație. – Din fr. fluide, lat. fluidus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUÍD¹ ~e n. Corp lichid sau gazos. /<fr. fluide, lat. fluidus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUÍD² ~dă (~zi, ~de) (despre corpuri) Care are o coeziune slabă între molecule; care poate curge. /<fr. fluide, lat. fluidus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUÍD, -Ă adj. (Despre corpuri) Care curge; curgător. // s.n. 1. Corp lichid sau gazos care-și schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici. 2. (Fig.) Suflu, impuls, curent; emanație. [Pron. flu-id. / cf. fr. fluide, lat. fluidus < fluere – a curge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUÍD, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri) care curge. 2. (despre circulația rutieră) fără ambuteiaje, fluent (2). II. s. n. 1. corp lichid sau gazos care-și modifică forma sub acțiunea unor forțe oricât de mici. 2. (fig.) suflu, impuls, curent; emanație. (< fr. fluide, lat. fluidus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fluíd adj. m., pl. fluízi; f. sg. fluídă, pl. fluíde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fluíd s. n., pl. fluíde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*flúid, -ă adj. (lat. flúidus, d. flúere, a curge. V. flutur). Se zice despre corpurile ale căror molécule aŭ așa de puțină aderență între ele, în cît tind continuŭ să se separe, ca lichidele și gazurile [!]. Fig. Curgător, ușor: stil fluid. S. n. Corp fluid: aeru și apa-s fluide. Fig. Fluidu electric. – Fals fluíd (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUID DE FORÁJ s. noroi de foraj.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink