FLUÉNȚĂ, fluențe, s. f. Însușirea de a fi fluent. [Pr.: flu-en-] – Din fr. fluence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi fluent. [Pron. flu-en-. / cf. fr. fluence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi fluent. (< fr. fluence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUÉNȚĂ s. (fig.) cursivitate, fluiditate. (~ în exprimare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fluénță s. f. (sil. flu-en-), g.-d. art. fluénței; pl. fluénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink