FLUȘTURÁTIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturátec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUȘTURÁTIC adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. zvăpăiat. 3. v. neserios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flușturátic adj. m., s. m., pl. flușturátici; f. sg. flușturátică, pl. flușturátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flușturátic, V. fluturatic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fluturátic, -ă adj. (d. fluture). Ușuratic, inconstant: un tînăr fluturatic. – Și flușt- și flĭușt-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink