FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FLOTÁ ~éz tranz. (substanțe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLOTÁ vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. și pl. floteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink