FLEXIÚNE, flexiuni, s. f. 1. Încovoiere, îndoire; mlădiere. ♦ Mișcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. flexion, lat. flexio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEXIÚNE ~e f. 1) Mișcare de îndoire; mlădiere. 2) Ansamblu de modificări pe care le suferă un cuvânt, pentru a exprima diverse valori gramaticale. ◊ ~ nominală (pronominală) declinare. ~ verbală conjugare. [Sil. -xi-u-] /<fr. flexion, lat. flexio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEXIÚNE s.f. 1. Încovoiere; mlădiere. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima anumite raporturi gramaticale. [Pron. -xi-u-, var. flexie s.f. / < fr. flexion, lat. flexio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEXIÚNE s. f. 1. încovoiere, îndoire; mlădiere. 2. totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. (< fr. flexion, lat. flexio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEXIÚNE s. 1. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire. (Mișcări de ~, în gimnastică.) 2. (GRAM.) (înv.) plecare. (~ în limba română.) 3. (GRAM.) flexiune nominală = declinare, declinație, (înv.) plecare. (~ unui substantiv.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEXIÚNE s. v. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. flexiúnii; pl. flexiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*flexiúne f. (lat. fléxio, -ónis, d. fléctere, flexum, a îndoi, a încovoĭa. Cp. cu îm-pletesc). Acțiunea de a îndoi: flexiunea genunchĭuluĭ. Starea lucruluĭ îndoit: flexiunea unuĭ resort. Gram. Modificarea produsă în desinența unuĭ cuvînt pin [!] declinare orĭ conjugare. V. moțiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink