FLEXIONÁR, -Ă, flexionari, -e, adj. 1. Care se îndoaie, care se încovoaie. 2. Care are flexiune (2); flexibil. [Pr.: -xi-o-] – După fr. flexionnel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEXIONÁR ~ă (~i, ~e) (despre limbi) Care posedă flexiune. [Sil. -xi-o-] /<fr. flexionnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEXIONÁR adj. (Despre o limbă) Care posedă flexiune. [După fr. flexionnel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEXIONÁR, -Ă adj. (despre cuvinte) care posedă flexiune (2). ♦ limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin afixe perfect sudate cu tema cuvântului. ◊ flexibil. (după fr. flexionnel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEXIONÁR adj. v. flexibil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flexionár adj. m. (sil. -xi-o-), pl. flexionári; f. sg. flexionáră, pl. flexionáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*flexionár, -ă adj. (d. flexiune cu term. -onar). Care are flexiunĭ, supus flexiuniĭ: limba latină și grecească e [!] flexionară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink