FLEXIONÁ, flexionez, vb. I. (Rar) 1. Refl. A se încovoia, a se îndoi. 2. Tranz. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană. [Pr.: -xi-o-] – Din flexiune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A FLEXIONÁ ~éz 1. tranz. A face să se flexioneze. 2. intranz. (despre cuvinte) A schimba forma (în procesul declinării sau conjugării). [Sil. -xi-o-] /Din flexiune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE FLEXIONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri elastice) A căpăta formă de arc; a se îndoi; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. [Sil. -xi-o-] /Din flexiune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEXIONÁ vb. I. tr. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr și caz. [Pron. -xi-o-. / < fr. flexionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEXIONÁ vb. tr. a schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr și caz. (< fr. flexionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

flexioná vb. (sil. -xi-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. flexioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink