FLEXÁ vb. I. tr. A îndoi, a încovoia; a flecta. [< lat. t. flexere].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLEXÁ vb. tr. a îndoi; a flecta. (< lat. flexere)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
flexá vb., ind. prez. 1 sg. flexéz, 3 sg. și pl. flexeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
flexa (cuv. lat. „deviere”) (greg.), scurtă suspensie pentru respirație în psalmodie* condiționată de lungimea sau de sensul versetului. F. se efectuează printr-o scurtă inflexiune a vocii la o treaptă* inferioară coardei (tonului) de recitare psalmică (secundă* sau terță*), în funcție de mod (I, 3).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink