FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, verbalism, verbiaj, verbigerație, verbozitate, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dârdâială, dârdâit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flecăreálă s. f., g.-d. art. flecărélii; pl. flecăréli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flecăreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a flecări. V. scovardă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink