FLATÁT adj. v. măgulit. (Se simte extrem de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FLATÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința); a linguși; a măguli; a adula. /<fr. flatter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLATÁ vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr. flatter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLATÁ vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr. flatter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FLATÁ vb. 1. v. linguși. 2. v. complimenta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A flata ≠ a jigni
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flatá (flatéz, flatát), vb. – A măguli. Fr. flatter. Este barbarism, chiar dacă apare în texte literare începînd cu primele creații romantice (Gr. Alexandrescu).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

flatá vb., ind. prez. 1 sg. flatéz, 3 sg. și pl. flateáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*flatéz v. tr. (fr. flatter, d. germ. de jos flat, plat, turtit). Barb. Lingușesc. Măgulesc. Înfrumusețez: a flata un portret.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink