FLAMBOAIÁNT, -Ă, flamboaianți, -te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea decorului, ale cărui contururi sugerează forma flăcării.[Pr.: -boa-iant (în DN flamboiant)] – Din fr. flamboyant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de lil_meaniegirl | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAMBOAIÁNT, -Ă adj. strălucitor, scânteietor. ♦ stil ~ = formă particulară a stilului gotic caracterizat printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp, fără a se sprijini pe un capitel. (< fr. flamboyant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

flamboaiánt adj. m. (sil. -boa-iant), pl. flamboaiánți; f. sg. flamboaiántă, pl. flamboaiánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink