FLÁMĂ, flame, s. f. (Rar) Flacără. – Din fr. flamme, lat. flamma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de lil_meaniegirl | Semnalează o greșeală | Permalink

FLÁMĂ ~e f. Parte luminoasă mobilă care se înalță dintr-un corp aprins; flacără. /<fr. flamme, lat. flamma
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLÁMĂ s.f. (Rar) Flacără. [Cf. fr. flamme, lat. flamma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLÁMĂ s. f. flacără. (< fr. flamme, lat. flamma)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FLÁMĂ s. v. flacără, pară, văpaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flámă s. f., g.-d. art. flámei; pl. fláme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink