FLAGRÁNȚĂ s. f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil. – Din fr. flagrance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de lil_meaniegirl | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGRÁNȚĂ f. 1) Caracter flagrant. 2) Fapt incontestabil prin evidența sa. /<fr. flagrance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGRÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, incontestabilitate. [< fr. flagrance].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGRÁNȚĂ s. f. caracterul a ceea ce este flagrant; fapt incontestabil. (< fr. flagrance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

flagránță s. f. (sil. -gran-), g.-d. art. flagránței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink