FLAGELÁRE, flagelări, s. f. Acțiunea de a flagela și rezultatul ei; biciuire. ♦ Pedeapsă aplicată în antichitate și în evul mediu; practică rituală ascetică în diverse religii; flagelație. – V. flagela.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de lil_meaniegirl | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGELÁRE ~ări f. 1) v. A FLAGELA și A SE FLAGELA. 2) (în evul mediu și în antichitate) Pedeapsă practicată sub formă de ritual religios. /v. a flagela
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGELÁRE s.f. Acțiunea de a flagela și rezultatul ei; flagelație. [< flagela].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGELÁRE s. biciuire, flagelație. (~ unui fanatic religios.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flageláre s. f., g.-d. art. flagelării, pl. flagelări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de lil_meaniegirl | Semnalează o greșeală | Permalink

A FLAGELÁ ~éz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE FLAGELÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe tăioase (cu cineva). /<fr. flageller
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGELÁ vb. a (se) biciui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flagelá vb., ind. prez. 1 sg. flageléz, 3 sg. și pl. flageleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*flagelațiúne f. (lat. flagellátio, -ónis). Bicĭuire. Pedeapsă pe care șĭ-o aplicaŭ o sectă de nebunĭ fanaticĭ care se bicĭuĭaŭ în public în sec. XIII și XIV. Fig. Mustrare aspră. – Și -áție și -áre
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*flageléz v. tr. (lat. flagellare). Bicĭuĭesc. Fig. Mustru [!] cu asprime.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink