FLAGELÁNT s. m. membru al unei secte de fanatici care se flagelau în public. (< fr. flagellant)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
flagelánt adj. m., pl. flagelánți; f. sg. flagelántă, pl. flagelánte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLAGELÁNȚI (‹ it.) s. f. Sectă de fanatici religioși apărută, în 1260, în Pen. Italică, ai cărei membri, sub pretextul ispășirii păcatelor lumii, se biciuiau în public; desființată (1417) în urma Conciliului de la Constanța.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink