FLAGELAȚIÚNE s.f. v. flagelație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*flagelațiúne f. (lat. flagellátio, -ónis). Bicĭuire. Pedeapsă pe care șĭ-o aplicaŭ o sectă de nebunĭ fanaticĭ care se bicĭuĭaŭ în public în sec. XIII și XIV. Fig. Mustrare aspră. – Și -áție și -áre
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink