FLAGELÁȚIE, flagelații, s. f. Flagelare. – Din lat. flagellatio, fr. flagellation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de lil_meaniegirl | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGELÁȚIE s.f. Flagelare. [Gen. -iei, var. flagelațiune s.f. / cf. lat. flagellatio, fr. flagellation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGELÁȚIE s. f. 1. flagelare. 2. flagelantism. 3. masaj prin loviri scurte cu degetele sau cu palete. (< fr. flagellation, lat. flagellatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FLAGELÁȚIE s. v. flagelare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flageláție s. f. (sil. -ți-e), art. flageláția (sil. -ți-a), g.-d. art. flageláției; pl. flageláții, art. flageláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*flagelațiúne f. (lat. flagellátio, -ónis). Bicĭuire. Pedeapsă pe care șĭ-o aplicaŭ o sectă de nebunĭ fanaticĭ care se bicĭuĭaŭ în public în sec. XIII și XIV. Fig. Mustrare aspră. – Și -áție și -áre
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink