FLĂCĂRÁIE s. f. 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. – Flacără + suf. -aie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLĂCĂRÁIE f. 1) Flacără mare. 2) la pl. Flăcări care apar uneori în locuri mlăștinoase prin arderea hidrogenului degajat de substanțele organice în descompunere. [Sil. -ra-ie] /flacără + suf. ~aie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLĂCĂRÁIE s. v. vâlvătaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flăcăráie s. f., art. flăcăráia, g.-d. art. flăcăráiei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flăcăráĭe f. Mare flacără. V. pălălaĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink