flăcărá vb. I (reg., înv.) a arde cu flăcări, a se aprinde cu flăcări, a țâșni o flacără, a arunca flăcări.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

flăcăréz v. intr. (d. flacără, ca și înflăcărez. Cp. cu germ. flackern, id.). Lit. Rar. Ard cu flacără.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink