FLĂCĂIÁNDRU, flăcăiandri, s. m. Flăcău mai tânăr; adolescent, flăcăuan. [Pr.: -că-ian-. – Var.: flăcăuándru s. m.] – Flăcău + suf. -andru.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLĂCĂIÁNDRU s. v. băiețandru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flăcăiándru / flăcăuándru s. m., pl. flăcăiándri / flăcăuándri, art. flăcăiándrii / flăcăuándrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flăcăĭándru m. Fam. Flăcăŭ maĭ tînăr.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink