FIZIOCRAȚÍE s. f. Doctrină economică din secolul al XVIII-lea care susține că munca agricolă constituie unica sursă de bogăție. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIZIOCRAȚÍE f. v. FIZIOCRATISM. [Sil. -zi-o-] /<fr. physiocratie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIZIOCRAȚÍE s.f. Orientare, cu precădere economică, apărută în sec. XVIII în Franța, care contestă intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală” care se impune prin evidență și este opusă ordinii artificiale creată prin voința oamenilor; fiziocratism. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. physiocratie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIZIOCRAȚÍE s. f. doctrină economică burgheză, apărută în sec. XVIII în Franța, care respinge intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală”; fiziocratism. (< fr. physiocratie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fiziocrațíe s. f. (sil. -zi-o-cra-), art. fiziocrațía, g.-d. fiziocrațíi, art. fiziocrațíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fiziocrație f. (d. fiziocrat). Doctrina fiziocraților.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink