FIULÉȚ, fiuleți, s. m. Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fiuléț s. m. (sil. fi-u-), pl. fiuléți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink