fitánță, V. chitanță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*chitánță f., pl. e (fr. quittance, d. quitte, achitat. V. chit 3). Adeverință, recepisă [!], hîrtie pin [!] care declarĭ că aĭ primit ceva de la alt-cineva. – Odinioară și cvit-, cfit-, ĭar azĭ pop. fit- (rus. kvitánciĭa).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink