FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FISURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei; fisură. [< fisura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FISURÁRE s. v. spargere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fisuráre s. f., g.-d. art. fisurării; pl. fisurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FISURÁ ~éz tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE FISURA pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FISURÁ vb. v. sparge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fisurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink