fistău, fistăuri, s.n. (reg.) ciocan mare cu care se sparg bolovanii de piatră.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fistắu (-ắi), s. m. – Baros, ciocan de fier pentru spart piatră. Germ. Fäustel, Füstel (Cihac, II, 499), prin intermediul mag. fustély. În Trans.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink